amintire de toamnă

Mă întreb cine se va regăsi în amintirea asta: o seara devreme întunecată de octombrie, în sala 10 de pe Kogălniceanu -  geamurile mari, neacoperite, oglindesc interiorul slab luminat, forfota care se crează când intră profesorul (asta așteptam noi de fiecare dată, nu?, apropos de maestrul închipuit); suntem în anul întâi la filosofie și avem primul seminar de propedeutică. profesorul pune muzică la casetofon. un oracol care dă glas enigmei, cred că asta trebuia să fie. nu mai știu care a fost explicația lui sau a noastră, amintirea îmi aduce senzația unei pâcloase și de lungă durată neînțelegeri, dar știu cântecul:   

    s-a vorbit apoi despre Kant. un an întreg. a fost un curs bun și asta nu-i neglijabil. cred că profesorul se numea Șerban, cursul era al domnului Nemeț. iar enigmaticul vers, al lui Păunescu. chiar era enigmatic?