(A. Ryabushkin, Tea drinking,1903, sursa: Olga's gallery)
(Baruțului)
Pa, universule bau-bau,
aud că fugi spre gaura eternă,
eu am alt timp și stau.
Nu m-amăgesc, căci simt un vânt
înfometat lărgindu-mi porii,
dar până rozi și carne și pământ
îți mai contemplu sorii.
Desenez, m-ajută vocea, gândurile răsfirate.
Înnoiesc un crez patetic, aberantul crez poetic:
Din creditul singurătății poți face datorii pentru cetate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu