 |
| Vuillard (http://www.abcgallery.com) |
Toamna nicio
îmbrățișare
Doar căderi din
zboruri line
Doar căderi de
zbuciumare,
Gesturi vagi,
întâmplătoare.
Toamna te-ntâlnesc pe
stradă
Într-o primă
deghizare
(Haina mea de lână
moale
Face curte hainei
tale).
Toamna-n semn de delăsare
Își coboară frunzele
Pomii par cuprinși de
jale…
………………………………………..
Poate-i o confuzie
Melancolia asta
bârfitoare.
Căci văzul mi-e mai liber
desfunzit,
Abia acum, din casă
îți pot zări fereastra
Te văd când ieși pe
ușă zgribulit,
Un nou fel de lumină
îți pedepsește ochii
și primele tăceri ți
s-au vârât adânc în buzunare,
amânarea îmbrățișării
noastre nu e întâmplătoare
va trebui să-ți muți
ochii în vârful degetelor,
va trebui să lupți cu
noile forme culori
și cu toate grosimile
mele.
Va trebui să mă
măsori.
Cum ne-nfunzește
toamna!
Un șal - melancolie
de goliciuni solare
și flori de consolare
pictate tremurat…
Acoperit, m-acoperi. E
toamnă-n delăsare.
Să ne zâmbim iubirea
tomnatic și solar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu